Pe crucea Bisericii

DUMBRAVA MULȚUMIM PĂRINTELUI OCTAVIAN MOȘIN, ASTĂZI O ZI DEOSEBITĂ …

PE CRUCEA BISERICII E SOARE ȘI LUNĂ !

Când pragul îl pășesc să intru-n casă
Dintre icoane împresurate de mistere
Mă privește crucea de pe peretele din față,
Când pragul casei îl pășesc să ies afară
Privesc la crucea bisericii de la Dumbrava,
Ce deasupra străluce alintată de ceruri
Privind spre ea îmi amintesc de mulții
frați și surori ce-au stat în rugăciune
uniți sub ea la rele și la bune…
Am fi de neurnit precum sunt munții
De n-am avea pe-a vieții noastre drumuri
în astă lume surdă rugăciunea?
Când pragurile lumii le pășesc,
De-i vreme bună ori norii se lasă,
Ochii ridic și crucea o găsesc
Și viața mi se pare mai frumoasă,
Și oamenii mai blânzi și-n așteptare
De dulci mistere și de adevăruri.
Văd crucea prevestind o deșteptare
Cu ea Dumbrava se apropie de ceruri.

Stefan Grosu